Ambasadorul SUA la Chişinău: “Moldova nu este România!”

James Pettit, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, a declarat într-un interviu acordat postului Moldova 1, că ţara trebuie să rămână un stat suveran şi independent.

Unii dintre cetăţenii moldovenii consideră că rezolvă problema prin înlocuirea ambasadorului SUA la Chişinău. Este ca şi cum atunci când diagnosticul anunţat nu îţi convine, vrei să schimbi medicul. Dar şi următorul ambasador, dacă acesta va fi schimbat, va acţiona pe baza aceluiaşi diagnostic politic. Fără să îl mai comunice, dacă societatea reacţionează virulent. Pentru că asta este realitatea.

Consider că este foarte important şi aceasta, desigur, este politica noastră, cred că şi politica de aici. Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în cadrul unor graniţe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova”, a spus ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova.

Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova”, a mai menţionat James Pettit, precicând că potenţialul este foarte mare.

Referitor la declaraţia acestui ambasador american la Chişinău putem fi convinşi de cel puţin două aspecte 

Primul. Nu a fost scoasă din context. Nu este o reinterpretare sau o recontextualizare a unor declaraţii făcute de către acesta.

Doi. Este un punct de vedere asumat de guvernul Statelor Unite ale Americii.

Moldovenii deja au redactat o petiţie prin care solicită expulzarea ambasadorului. O parte dintre cetăţenii Republicii Moldova pur şi simplu refuză să accepte realitatea. Aceasta nu este o noutate. Dar tot acest proces de negare continuă conduce la un consum inutil de energie.

Însă declaraţiei Ambasadei SUA la Chişinău nu îi este oferită interpretarea publică cuvenită nici în România. Deocamdată. Şi din cu totul alte motive.

În spatele uşilor închise este deja clar de luni bune faptul că în privinţa Republicii Moldova au existat discuţii privind resetarea parcursului şi implicit a obiectivelor.

Existau suspiciuni, dar nu era confirmate.

După eşecul înregistrat cu Parteneriatul Estic s-a mers pe varianta unionistă.Ele au avut o anumită cursivitate şi logică inclusiv pentru români şi moldoveni.

Astăzi însă, declaraţia ambasadorului SUA la Chişinău are efectul unei măciuci aplicate în moalele capului în primul rând pentru cetăţenii moldoveni.

În România, această declaraţie ar fi putut trece aproape neobservată în rândul cetăţenilor. Dar nu va trece. Pentru români însă reculul repoziţionării SUA faţă de Republica Moldova este resimţit diferit, având alte semnificaţii.

Unii dintre cetăţenii moldovenii consideră că rezolvă problema prin înlocuirea ambasadorului SUA la Chişinău. Este ca şi cum atunci când diagnosticul anunţat nu îţi convine, vrei să schimbi medicul. Dar şi următorul ambasador, dacă acesta va fi schimbat, va acţiona pe baza aceluiaşi diagnostic politic. Fără să îl mai comunice, dacă societatea reacţionează virulent. Pentru că asta este realitatea. Dar momentul ales de ambasadorul american pentru comunicarea acestui mesaj, nu a fost deloc întâmplător.

Interpretarea românească spuneam că este diferită. Gestul americanilor este de natură să semene neîncredere pe relaţia SUA – România. Nimic mai mult. Dacă apariţia “îndoielii” este în evaluarea partenerilor americani o stare nesemnificativă.

Dar, schimbarea opţiunilor politice americane, din mers şi într-o manieră radicală, cu privire la un stat vecin, dar foarte apropiat sufleteşte de România este de natură să zdruncine serios elementul de încredere româno-american!

Când afirmăm că deocamdată nu este discutată public această declaraţie în România explicaţia este una singură: nu resimţim nevoia ca popor, pentru că sufletul româneasc nu este de natură publică, transformările se produc în adâncul fiinţei naţionale.

“Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
– De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă –
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?…
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! ”

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s